In timp ce vântul suflă dinspre spate
Eu ma gândesc la muște nezburate,
La tencuieli, zgrabunte și aplice,
Elicoptere și vapoare cu elice.

Și dându-i mintii frâu să mediteze
Ca unui zmeu ață să se înalțe,
Realizez că siguranța e ceva nesigur
Și-ncerc mereu să nu adorm pe spate.

Cu palma frec mintea ce-mi spune
Să nu ma dau uitarii înca
Și-mi spăl memoria cu Helas,
Să iasă din ea pete necurate.

Nu vă ador azi, mâine poate
Vă voi iubi pe fiecare-n parte
Și voi striga cu brațele lăsate:
"De ce vă vreau? Și cand singurătate?!"

Și scriu, și scriu, și scriu
Sicriu, pamant, Bacovia, mormânt..
Decad, adorm, ma-nalÈ› spre spate
Și va urez doar vise-ntunecate.

Dar realitate pură, și albe bucurii,
Si-aducere aminte, de sarbatori piftie,
De zile triste pace, de frig numai caldura.
Acum pun pixul jos si va salut cu ură!