Dorința ni se încurca în gene,
cafeaua o băusem și era târziu,
părul meu era despletit,
ție-ți era lene,
hainele lunecau...
nu mai știu.

De vorbele sucite, în fine, am scăpat
culorile - le-am risipit cu ochii,
în piei de piersică ne-am îmbrăcat
și îmi cereai să jur
că voi uita de rochii.

Că-n restul vieții noastre
vom sta în pielea goală -
iluminați sihaștri,
slăvind o portocală.