Ce bolnav sunt de iubire

Ce bolnav sunt de iubire
Și nu mă mai lecuiesc,
N-aș putea să-mi vin în fire
Decât pe un cal domnesc.

Călăresc pe dulci miresme
Și respir tot universul,
Dansez pe catapetesme
Ca să prind din cer eresul..

Să prind pasărea în zbor,
Dulcea legănare, clipa,
Să mi-o cânte un sobor
Și să-i auresc aripa.

Prin hubloul amintirii
Viața-a devenit coșmar
Vreau să sparg poarta zidirii
Și să-mi joc viața la zar.

De-ar fi inorog cu coarne,
Să se lupte, a venit,
I-aș da drumul peste viață
Să mi-o-mpungă-n infinit.

Să mi-o fulgere-n neant
Ca pe-o leasă zburătoare,
S-o coboare în levant
Să mi-o pună la vânzare.

Când mor, suflete,să zbori,
Pasăre măiastră-n dungi,
În apus mistic de sori
Toate relele s-alungi.

În cvadriga de pe cer
Să te plimbi domnește-n ea
Până-n zori când toate pier
Și-o pieri și steaua mea.

9 noiembrie 2010