Ne țineam de mână
ca două cercuri intersectate
și pășeam din inerție
pe străzile cu arhitectură de magie,
Ne-mbrățișam în mijlocul granitului
și simțeam cum inima lui
începe să pompeze, din nou,
focuri din adâncuri.
Visam lichefiați în sufletul orașului,
curgând ca o ceață torențială,
Ne simțeam marginile dilatându-se
până dincolo de seară.