Făclii scrumânde împodobesc dumbrava din captivitate,
unele-s mai subtiri, cu ramuri plecate, triste, supărate,
altele cu mândrie privesc spre zâmbetul luminii argintate.

Rareori pătrund silfide raze rătăcite și abandonate
și sărută covorul umed, lipicios de frunze afumate .
Mi e asa de dor de căldura, mi -e dor de cuvintele delicate
ce au rămas uitate, adormite intr-un ungher al gândului,
în care ai rămas si tu împietrit, zâmbind luceafărului,
ce-apune vesel și răsare peste suava dumbravă a dorului.