soarele ca o greblă îmi adună privirile
într-un colț de cer
printre gene zboară pescăruși cu sclipiri în cioc
trec norii călări
copitele ating apa iar ea geme
se târăște spre mine și mă apucă de picioare

briza scăpată ca un oftat înfășoară eșarfe
pe gât și pe umeri
brațele tale rup fâșii

soarele continuă să treacă prin mine
ca printr-un câmp cu gânduri
dând foc la tot ce este veșted

(15 nov. 2010)