acum, de se apropie iarna, soarele e un tăciune
aproape stins
doar bobul de jar din pieptul său
mai locuiește retina
iar nu pielea nu carnea
atunci când apune, luna îi ajută puterile slăbite
și pe la încheieturile timpului
se spune că e sfârșit de toamnă

toamna aceasta am uitat să visez
cu mâna rezemată de spadă visam
tot felul de nimicuri minunate
ce-mi înrourau ochii și chipul și gândirea
nu vă mai pot povesti despre visele mele
cenzura depresiei le-a luat libertatea
de a culege flori pentru o iubită
ce nu mai vine
deși o aștept cu pieptul deschis de bisturiul dorinței
spre a se vedea că am și eu o inimă

acum, de se apropie iarna, frigul îmi ronțăie
deschizătura din piept și o acoperă cu încetul
sternul începe să se închidă
vine gerul
și un frig se lasă peste mine
un frig de stele un frig de soare
un frig de iubire