Covorașe argintii,
Peste dealuri și câmpii,
Le-a întins meșteră-n grabă,
Iarna, cu a ei zăpadă.

Și la munte-a hoinărit,
Pe brăduți i-a-mpodobit
În hăinuțe albe, moi,
Ei sunt veseli și vioi.

Și prin sate-a colindat,
Tare frumos a ornat
Podețe, copaci, căsuțe,
Garduri și-nguste ulițe.

Nici de ape n-a uitat!
Gerul aspru le-a-nghețat,
Iar ea, mândră, mamă iarnă,
Începe fulgii să-și cearnă.

Gata! Ea se uită roată,
Poate a uitat vreo pată,
Dar nimic nu i-a scăpat,
Totu-i alb imaculat.

12.12.2009 Aurora Luchian Vaslui