Briceagul păgân bătut în rubine străpunge
șopârla cu două capete născută din măr
sub tăiș pielea tratată fără cosmetice verzi
pârâie fără zgomot ca un copil care moare
în pântecul mamei fără a știi că există;
răscolește lama măruntaiele calde
mai calde ca pâinea scoasă din vatră;
când Makara înghite animalul ochii lucesc
tot plini de ei înșiși.
Încă un fluture zboară.