am stat de-o vreme-ncoace în tăcere
de veghe în lanul de oglinzi
n-a fost lumina prea bună,
era chiar înainte de răsărit,
în clipa aceea primordială
când simți că vrei s-o iei de la capăt.
Oricum, sunt un nomad prin viața mea.
Am stat pe ici, pe colo, prăfuită,
am alergat din carusel direct în riduri.
Azi mă întorc să văd cum e răsăritul,
însă în lanul meu,
chiar și oglinzile sunt foarte, foarte sus.