Rãvaºit de gânduri negre
Cu-ntristarea doar ca mamã
Si cu capul între perne
Aþâpind visai o dramã

Se fãcea ca tot pãmântul
Clocotind vroia sa spunã
Caci se va-mplini cuvântul,
ªi ca lumea va s-apunã

Când o razã de luminã ,
De la bec mi-atinse-o geanã
Inundând a mea retinã
Statui mut, gândi cu teamã

Din zacerea de o clipã
Eu m-am ridicat din pat
ªi-n tocmii aºa in pripã
Patru strofe –ngândurat