îngerii grei de marmură încolonează infinturi între noi și tații noștri
nu plânge fetițo, tatăl tău e și el un înger acum
ne va aduce cândva o toamnă în care nu va mai fi ziua lui

suntem iertați. suntem de piatră.

nu poți să te rogi când plângi. ai păcătuit de la prima ta lacrimă
necrezând că mai există ziua aceasta.
acum lasă totul aici.
mai bine ascultă cum te strigă din ultimul clopot adevărata durere.

lasă-ți chipul veșnic tânăr. lasă-te de tot în brațele iubitului tău.
lucrurile nu sunt, dar devin firești până la urmă
tu vei crește la loc din coasta lui.
doar știi că pântecul tău e începutul unei alte ființe
din care acum cad fluturi transparenți orbecăind de atâta iubire.