din rune, doină, te-ai năsut, din patimi,
delir de suflet îngropat în inimi,
prin codri dragi haiducii te-au cântat,
la plug țăranii te-au avut tovarăș.
din vrăji născută și apocalipse,
prin cerul vremii, pe la stâni, pe plai,
tu ai adus în inimi bucuria
ciobanului pe gurile de rai.
ai alungat durerea dintre strechi
pe frunze și pe țâțe de viori,
pe fluiere de soc și cobze vechi
sau pe tilinci din aripi de cocori.
te-au nins dureri în ierni de suferință,
prin tinde afumate de biserici
și te-a păscut o singura dorință
să mângâi suflete și să le fereci.
din amănar și iasc-ai făcut foc,
din dor tu ai făcut melancolia
și din nimic tu ai făcut noroc
și ți-a-nflorit din lacrimi toată glia.

te-au frământat femeile-n copaie,
de sărbători la hore te-au jucat,
purtănd nepoții pe genunchi tataie,
întâia oară lor mi te-a cântat.

te-a luat românul și te-a pus la masă,
și-n jocuri te-a-nvârtit ca pe-o fecioară
apoi te-a-nchis de dragul tău în casă
s-a logodit cu tine-ntâia oară.

28 noiembrie 2010