CÂRLIONȚ



La miezul nopții...dor

Când nimeni nu mă crede,

M-ai ascultat ușor,

Prin lumea ce se pierde.



Și farmecul aparte,

Din mâna ce-o dezmierd.

A redeschis o carte,

Ce sper să nu o pierd.



A sufletului carte,

Cu filele firave.

Acoperintă-n parte,

De tâmplele-ți suave.



Iar o privire caldă,

Prin buclele cârlionț.

Răzbate ca o nadă,

Sau ca un miez de glonÈ›,



La inima-mi de piatră,

Rănită și ucisă,

De dorul către artă,

Iubirea mea prezisă.



Sibiu...23.08.2010