Aceeași lumină același decor aceleași probleme
Nici monotonia nu mai are haz nici monotonia
Nu mai are ce-mi spune toate plesnesc în cele din urmă
Ca niște baloane și cad și dispar
Și apoi se formează din nou altceva
Alte forme demoni obscuri ce ne cutreieră o vreme
Până când și ei își pierd consistența
Și pier undeva sau numai se retrag pentru somn
E o forfotă de mici existențe o populație nevăzută
Ce umblă în lumile ei se duce revine
Într-o aparentă dezordine
Și totuși cu anumite rosturi posibile
Însă greu de ghicit și toate acestea
Se cheamă universul nostru lăuntric
Da un întreg Univers așa ni se pare uneori
Plin de enorme secrete intimidant
Pentru ca altă dată să pară doar un sac prăfuit
Înțesat de lucruri uzate umile și toate parcă există
Și parcă nu există ca-ntr-un teatru de umbre
Dar eu care le cuget pe toate și le privesc
Eu cine sînt
Sînt oare mai mult decât ele
Sau sînt chiar ele în clipa când vor să se uite
La sine dintr-un unghi mai înalt
Haidem îi spun visului meu
Du-mă în acest labirint
La locurile sfinte primordiale



* Gulliver; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1979