Cu fiecare răsuflare
Aerul vieții mă pătrunde
Și-mi pune gândul în mișcare
Să zburde singur pe oriunde

Cu fiecare zori de zi
Mă simt mereu mai norocos
Mai bucuros că pot privi
Cerul senin de-aici , de jos .

Cu fiecare primăvară
Când codrul iarăși înverzește
Eu simt că tot ce mă-mpresoară
Mă bucură , mă-ntinerește

Și fără ca să prind de veste
După atâtea primăveri
ÃŽntinerirea-i o poveste
În care mai credeam și ieri

Dar părul nins de-atâta vreme
Și riduri ce s-au adâncit
Nu vor altceva să însemne
Decât că n-am întinerit

Și că în vremea viitoare
Cerul se va înnoura
Cu griji tot mai sâcâitoare ,
Cu răsuflarea tot mai grea

Iar tinerețea mea devine
O amintire de demult
ÃŽn care totul a fost bine
Și pe care nu pot s-o uit.