M-ai alăptat la sânul tău întâi
M-ai legănat de câte ori plângeam
N-ai încetat nicicând să mă mângâi
Chiar și-n momentul în care dormeam

M-ai sprijinit de mână să pornesc
Și mi-ai încurajat zburdălnicia
Sunt fascinat mereu când mi-amintesc
Că tu mi-ai luminat copilăria

Cu pașii tăi m-ai însoțit la școală
Te minunai când mă vedeai că-învăț
Am fost mereu motivul tău de fală
Și prea m-am bucurat de-al tău răsfăț

Adolescența mea cea zvăpăiată ,
Când mă-mboldea năvalnic vreo iubire
Și alergam să mă-ntâlnesc cu-o fată ,
Tu mi-ai vegheat-o fără a-mi da de știre

Și-atunci când am avut copii și eu
Te-ai bucurat ca de o bogăție
Și i-ai crescut de mici în jurul tău
Cu dragoste și cu mărinimie

De-aceea socotesc cu mintea mea
Că nu există vreo comoară-n lume
Care să poată astăzi valora
Mai mult decât însemni tu pentru mine