Realizez că am uitat să uit
Când pe fereastră privesc haosul de afară
Și îmi revin în minte imagini
Care declanșează imediat momente de nostalgie.

Cerul are culoarea cenușii
Cenușă din care renasc amintirile mele
Parcă și vinul pe care-l beau acum are un gust familiar
Ce deja-vu...
Mă așez la masă cu fantomele trecutului
Ca să bem un pahar în cinstea
Clipelor ce le credeam uitate.

Am râs în Decembrie.
Am plâns în Decembrie.
Am iubit în Decembrie.
Am suferit în Decembrie.
Am sperat în Decembrie.
Am pierdut în Decembrie.
Am visat în Decembrie.
Am murit în Decembrie.

Vinul ăsta are gust de Melancolie
Iar eu îl savurez din plin
Poate îmi va încețoșa gândurile
Poate mă va învăța cum să uit
Lucruri care mi s-au întipărit adânc în minte
Poate voi uita acea privire
Care mă bântuie și azi
Generând în mine stări contradictorii.

A venit iarna...
Sunt singur ca plopul de pe stradă
Legănat de vântul metalic.
A venit iarna...
Lasă-mă să beau pentru a-mi încălzi
Inima mai rece decât lapovița de afară.