In amara mea singuratate
Vad adesea o lumina
Care intr-un colt arde
Si inima imi alina.
Dar se stinge brusc,
Nepasandu-i de singuratatea mea
Se stinge brusc,
Alungandu-mi fericirea,
Si lasandu-ma in lacrimi
Pleaca,se duce,departe

Dispare in umbrare colturi
Si intunericul apare.
Sunt eu si gandul ce ma apasa,
Eu si intunericul ce se lasa
In casa rece ,straina
De dor si lacrimi plina.