Nimeni nu poate privi deodată feÈ›ele unei monede;
O monedă nu poate cădea decât pe una din feÈ›e,
FeÈ›ele unei monede nu se întâlnesc niciodată
Şi totuşi sunt inseparabil legate pe veci
Şi nu au sens una fără alta.

Astfel suntem noi - fețele unei monede de argint:
Eşti în spatele meu, situat perfect la 180 de grade
Şi priveşti în direcÈ›ia opusă...
Nu voi şti niciodată ce vezi şi nu vei şti niciodată ce văd;
Dar totuşi îți simt căldura fiindcă ne sprijinim spate în spate
Şi unul fără celălalt am cădea.

Urlu: nu vreau să te mai văd niciodată!
Şi, de fapt, chiar nu te văd - dar eşti în spatele meu,
Lipit de mine - pentru că formăm aceeaşi monedă de argint.
Urli: nu m-ai înÈ›eles niciodată!
Şi chiar nu te-am înÈ›eles, dar te sprijin, sunt lipită de tine
Pentru că formăm aceeaşi monedă de argint.

Ne vom rostogoli împreună prin viaÈ›ă
Nevăzându-ne, dar fără să ne despărÈ›im.

Tu - cel care citeşti aceste rânduri -
Şi nu ai habar câtă durere e-n ele,
Gândeşte o clipă, priveşte în tine şi află
Cine e pe spatele monedei tale de argint?