Palida văpaie-a lunii se-ntrevede printre blocuri,
La un colț stă rezemat dorul meu de ceva vreme,
Obosit de căutare, dar tot dornic de săruturi,
Stă o clipă, apoi iarăși te va căuta alene!

Inima-mi tresare când aude al tău nume,
Ochi-mi caută-nprejur amintirea ta senină
Iar acum când ești departe parcă sunt singur pe lume,
Eu aștept, dar în zadar, fiidcă nimeni n-o să vină!

Ceasul bate miezul nopții, timpul parcă s-a oprit,
Iar pe bancă, sub salcâm, se-ntrevede parc-o umbră...
Eu alerg dar mi se pare că de mine vrea să fugă...
Doar o clipă se întoarce, mă privește și-mi zâmbește,
Apoi merge mai departe ca și când n-ar fi nimic!