nu se mai rupe
umărul acelui clopot ruginit
nu se mai repetă
acordurile următorului îngheț
nu se mai îngână
nici mișcările frenetice ale respirației


acum dai sunetului
o nuanță asemănătoare tragediei
mâine vei repeta
tot ce s-a pierdut
din cele mai apropiate forme ție


murmurul meu
te-ndepartează de aroma întâlnirilor
mersul printre ritmurile noastre scadate
te uită-n apropierea
nopților legate de trupurile îmbinate


aici se sfârșește acordul tău
aici începe rana trăirilor noastre
aici și dincolo se mai nasc încă
bătăile fericite ale uitării