E cu putință-a nu-mi mai aparține?
O, Doamne, Doamne, Doamne, cine
lăuntrului mă scoate
și, mai de-aproape, poate
mai mult, asupra mea, ca mine?
O, Doamne, Doamne, Doamne, cine,
făr’ să m-atingă, trece
prin ochi în inima prea arsă?
Amor, ce se petrece
pe calea asta-ntoarsă
și-n loc prea strâmt cine-a-nceput să crească?
Și dacă se revarsă?