ninge
cu orele mele
ultimele minute
lumea îmi pare
un cod de bare turnate cu singurătăți
sună cosmic tăcerea dintre ele
mizerii
suflete marginalizate
viața este monotonie
de lipsuri

mă arunc mai întâi
cu privirile
se sparg înainte de cădere
unii adună cioburile
se uită ca prin ochelari de eclipsă
la cea de aici
să fi fost eu oare aceea
care încă mai sunt după ce arunc și conștiința
privind cum se rostogolește pe treptele omenirii
făcându-se zob
deodată sar de parcă
vreau să prind moartea
din urmă

(16 dec. 2010)