venită-i iarna doar de-o săptămână
și sunt deja sătul de-atâtea bucurii
înghițite deodată cu noile legi
blestemate ale austerității

când eram copil mă întristam
de plecarea ei prea timpurie

râdeam cu lacrimi pe lângă soba-nfierbântată
cu degerături la mâini și la picioare
de prea multă vânzoleală prin omăt

un timp am fost indiferent la grațioasele-i plăceri
crescusem în pretenții și preferam atingeri feminine
de mâini muiate-n ciocolată
în nopți nenumărate îmbăiate-n aburi de cafea

mă mir cum trece timpul pe neobservate
prins de multe griji în fiecare zi de-a dreptul
uit că pot chiar să mă bucur de frigul iernii

mă-ntorc în amintiri la vorbe înțelepte de bunici:
orice rău pe lumea asta are partea lui cea bună
care oricum ne va împinge să mergem înainte

e șutul ce-l primim în fund
de la aproapele ce-n loc de bun e hâtru
sau de la moșul cu chipiu
de iarnă