Peronul 95 miroase a gutui
a iubiri șterse și a ploaie.


Ghicește-mi în cafea destinația.

Trupurile noastre ca un pergament
se scriu în toamnă.
Felinare aprinse-frunzele.
Ceața densă se ghemuiește
printre aripile cocorilor, alungînd tinerețile.

Noi, pășim pe caldarîmul umed.
Mai îngălbeniți suntem,
Mai tandri pesimiști,
Mai fumători de ore?

Toamna își scuipă talente
în stil bacovian.
Aruncă plumbul în pixuri
spre violeții iriși.
Amurguri de reflexii-poezii.
Și își acoperă miopiile. Vezi?

Pe alei,
inimi se ghemuiesc,
în așteptarea sărutărilor.

Decor fabulos.
Tăceri.
Tomnatice gînduri.
Aiureli.