tempus edax rerum

îmi pare rău
că timpul trece
aș lua clepsidra
ca s-o sparg
m-aș avânta
în mare-n larg
în universul
cel pribeag
și pe inele de saturn
mai melancolic
mai nocturn
aș hoinări
ca un nebun
cu cheia cerului
la mine
aș opri timpul
dinadins
cu harul
care m-a cuprins
m-aș ridica
din marea mare
călătorind
abisele
și împlinindu-mi
visele...

dar...
clipele
geloasele
îmi furnică
oasele
în călătoria-mi
lungă
timpul iar
o să mă-mpungă
să rânjească
iarăsi colții
în clepsdra
neagră-a nopții
amintindu-mi
că-s născut
ca s-o iau
de la –nceput

dacă nu
și eu mă cern
ca sa intru
în etern...

8 ianuarie 2011