In simfonia ultimelor șoapte,
Pășești ușor, prin negura tăcerii,
Cutreieri prin zăpezi deșarte,
Ecou amar al tainei primăverii...

Plutești felin, ascuns, ca o himeră,
Lăsând în urmă-ți vise și iluzii,
Cu chip străin, venind din altă eră,
Născând tristeți și-amare deziluzii…

Te caut printre maluri părăsite,
In vraja-adâncă-a unei seri târzii
Si-n amintirea unor doruri ne-mplinite
Esti umbra veche-a unei simfonii pustii.

In calea-ți, ostenit, ridic zăgazuri,
Maree rece-a unor ultime talazuri...