tastatura mea
este plină
de poeme
au năpădit-o
ca râia căprească
aseară mi-a
invadat unghiile
mia miuța
codobatura
iubita mea
mă scărpina
la subsori
cu răzătoarea
pe care răsese
merele din
plăcinta de
anul nou
degeaba
clacsona
vidanjorul ei
la poarta
care dă spre
malul styxului
degeaba caron
făcea semne
disperate și
trimitea bezele
mia miuța
mă scărpina
din ce în ce mai
frenetic
până
când
până
ce
de la subsuorile
mele însângerate
începură să
curgă poemele
mele scrise
pe răvașele
din plăcinta
pe care curva
de mia miuța
o făcuse
vidanjorul ei
se cățărase pe gard
și declama
patetic chiar
acest poem
cheamă-l fă
pe amărâtu’ ăla
în casă și
fă-i și lui
o cafea jacobs
răsucește-i o
țigară din
tutun cubanez
te-ai tâmpit
boșorogule
ai uitat că
tu nu mai ai
leafă de la stat
păi ce el are
el lucrează
la privat cel
mai mare patron
care golește
toate closetele
desfundă
toate canalele
și mai face
și ciubuc pe
deasupra
gata venise
timpul
mia miuța își
luă valiza
pregătită din
vreme se urcă
în vidanja
care lăsă în urmă
un damf de
odicolon
eu mă întorsei
la tastatura mea
plină de poeme