Iubita mea, mi-e frică când nu ești lângă mine
Și-atâtea gânduri negre mă bântuie acum
Sunt slab și sunt confuz și-aproape mi-e rușine,
Căci pașii-mi sunt nesiguri când bat al vieții drum.

Nu mă-nțelege nimeni... Afară lumea-i rece
Și toamna nu îmi face calvarul mai ușor,
Nu simt nimic în suflet... Simt doar cum timpul trece,
Văzându-mi disperarea, rânjește sfidător.

Și-atunci, m-ascund în mine să fiu în siguranță
În lumea mea în care te regăsesc mereu
Și-n care încă arde o rază de speranță,
Că pot s-ajung la stele, oricât mi-ar fi de greu.

O simplă-mbrățișare, o singură privire,
Un zâmbet mi-ar aduce în suflet liniștea,
Dar ești așa departe și nu te văd, iubire
Te voi găsi vreodată să vii și-n viața mea?