au ieșit în noaptea dintre ani
în fața gloatei adunate-n piață,
eu - numai până la balcon,
să le „contemplu”
preț de o țigară
focurile de-artificii.
m-a întristat o clipă
strălucirea lor
care
n-a dezghețat nici o inimă arsă,
n-a îmbogățit cu o umbră nici un gând ...
după aceea nimic. nici un sentiment.
doar o senzație de mâncărime în palme.
dar ce mai contează?!
viața merge înainte :
uneori - într-un picior de lemn,
alteori - în mâini,
adesea-n patru labe,
atâta timp cât eu
mă las înfometat,
băi, porcilor,
de cei ca voi, ajunși să fie
sătui până și de ei înșiși,
în loc să mușc cu sete,
adânc până la os
din animalul vostru înzestrat
doar cu slănină parfumată
și cu un ton politicos.



http://www.youtube.com/watch?v=3VsC35zD45w