Gândind la Eminescu,spui dor.
Vorbind de Eminescu,spui doină.
Amintind de Eminescu,spui dorință.
Eminescu,nu a fost doar un geniu,
Un Luceafăr,sau poetul nepereche.
Eminescu a cuprins în el Universul.
Eminescu a fost o conștiință clară.
Rămâne peste timp,un spirit evoluat.
Eminescu,fii slăvit de neamul tău!
La ceas de aniversare.
Și acum și mâine și peste ani.
De-a pururi neuitat.
Căci singur,în adevăr și-n drept,
Tu ai umblat, pentru popor.
Ce veșnic a îndurat,trădarea,
Umilința,minciuna,necinstea,
Și toate cele rele,care și azi domnesc.
Dar,ce păcat!
Spiritul tău:Să învie dragostea curată!
Să de-a iubire pe pământ!
Un echilibru între semeni.
Că doar o viață și-un mormânt,
Ne este dat, de la început.
Și-un suflet,ce mulți și l-au vândut.