ÃŽnconjurata sunt de-a oamenilor ochi!
O lume nebună cufundată-n deochi!
Degeaba încerc, a le explica!
Un dar au , acela de a complica!

Ghețari atârnați de o fereastră!
O inima rece,de culoare albastră!
Degeaba le ofer a mea fericire!
Nu se trezesc din a lor grea adormire!

Ambiții încolăcite îi ademenesc,
Miros înțepător ce simțul îl trezesc,
Averi de toți ce sunt râvnite!
Văd în jur doar suflete biciuite!

Degeaba eu ușa le-o deschid!
Ai mei ochi nu pot să-i închid!
Lacrimi curg pe al meu obraz!
Încerc să transform fierul în topaz!