mă întind spre lumină
într-o dimineață în care singurătatea
mi-e tot mai clară

ninge. fără fluturi. doar flori de gheață.
la ora opt miroase a cafea
țin jaluzelele trase tot timpul
ainafety afară sunt lănci veninoase. de ger. și oameni uneori.

poate aveai să crezi că n-o să mai scrii
într-o bună zi
dezvelită îndeajuns în poeme
uneori copilă alteori femeie
femeie ușoară
și-atât de străină bărbaților ce cred că te pot iubi
te pot iubi după cum
și tu îi minți că sub gene negre
nu-i vreo singurătate nici plâns

dar scrisul acesta îți este de-a-ntregul
canonul frumuseții
draga mea