Se zice din străvechi ce e iubirea!
Alături eu îmi aruncam privirea!

Iubești, chiar dacă nu cunoști!
Un sentiment nobil încerci să-l coși?
Bizară, stranie o declari!
E iubirea, de ce totuși dispari?
Să zici un sincer te iubesc!
Tărâmuri sfinte te călăuzesc!
Iar nu simți a lui valoare?

Să știi că-ncepe a mă doare!
Irosești tu sfintele cuvinte!

Să vrei să ieși din labirinte,
Auzi ușor țipătul ei,

Nu te iubesc, îți scrie al meu condei!
Umilită tu te simți!

Frântă îți e inima de a lui zimți!
ÃŽntotdeauna eu am crezut!

Iubirea nu iartă, cere al ei tribut!
Un semn cum că îți aparține?
Briceag de aur, aruncă-l în mine!
Inconștient tu m-ai iubit!
Trădat ai fost, te declar biruit!
,
Somn îmi e, vreau să visez!
Ale tale brațe le vreau, nu protestez!

Vreau să intru în lumea ta!
Reușești să-mi vezi indecența!
E noaptea, ce mă cheamă!
În alte vise ea mă-ndeamnă!

Să fur din ale tale mofturi!
Armură n-am pe-acele fronturi!

Dorm cred că m-am lăsat răpit!
O clipă doar, iar m-am trezit!
Ram de cireș îți dăruiesc,
Mir să-mi dai, să-l prețuiesc,
Iarași în somn vreau să pătrund!

Să te visez, nu-ntreba când!
Insomnie tu mi-ai oferit!

Să vreau să dorm, un gând nechibzuit!
Ascultă-mă, eu vreau odihnă!

Nu zici nimic, te uiți în oglindă!
Un alt luceafăr ce se stinge!

Păcat de mierea ce se prelinge!
O altă noapte tulburătoare!
Tu ești mereu în tot biruitoare!
Învăț încet să te respect,

Ajută-mă să fiu mai cert!
Dorința ta eu n-am văzut!
O noapte iarăși am pierdut!
Rămân acele gânduri crâncene!
Mă săruți încet pe gene!
În noapte grea eu mă cufund!
,
Să crezi că va veni, ce gând profund!
Aștepți cu dor a lui venire!

Aștepți din nou o întâlnire!
Speranța ce nu poate fi ucisă!
Tu nu vrei să vezi c-ai fost omisă?
E dragostea ce încă crede!
Porți ascunsă amintirea, cine-o vede!
Tristă sunt, e greu să recunosc!
Iar aștept, un sărut sub acel vâsc!

Singură ești, nu mai aștepta!
Ispititoare a lui putere, nu o accepta!

Singură ești, trebuie să-nțelegi!
Ai tot ce vrei, de ce tot negi?

Nu va veni, și știi prea bine!
Un gând bun îmi îndrept spre tine!

Vinovat nu e niciunul!
ÃŽn tot e doar destinul!
Nu șterge a lui amintire,
Ai învațat neprețuire!
,
Credeam că am scapat de infern!
E-atât de greu să cred că sunt etern!
Lacrimi pentru a lui iubire!
E totuna, dă-le tu sclipire!

Miști tu-ncet întreaga lume!
Adormită nu sunt, e chiar minune!
Învață din toate aceste momente!

Greutăți vor fi mereu, sunt iminente!
Râsetul lui încă-l auzi?
E așteptarea, doar nu suntem surzi!
Lacrimile și nopțile nedormite!
E doar pentru a lua aminte!

Mutăm noi întreaga contribuție,
O tablă de șah imaginară, o avuție,
Mișcăm noi piesele inteligent!
E imposibil un eșec, doar sunt prudent!
N-ai fi crezut c-acel pion!
Tura ți-a luat-o, e campion!
E singur regele care-a rămas!

De cal, nu se temea, era codaÈ™!
Învăluit de-al lui putere!
Nu se gândea la decădere!

Vioi, cu-al lui măreț galop!
Încet l-a doborât, nu fi miop!
Așteaptă tu și greutăți,
Transformă-le apoi în bunătăți!
Așa vei declara șah mat!

Un succes ți-e garantat!
Nu crede că e imposibil!
Un gând mereu tu fă-l durabil!
Învață din vise, lacrimi și-așteptări!

O viață ai, acumulări și-alunecări!
Mișcă-te, nu accepta acele amânări!
!