Pretind că trăiesc,
pășind printre încremenite vise.
Iți descopăr ochii răniți
de prezența mea.
Sufletul tău, oglindindu-și tăcerea în lacrimile mele,
moare tăcut, încetul cu încetul…
Mă scufund,
lăsând în urmă un gând nerostit.
Te privesc în taină, din abisul depărtărilor,
imaterială,
plutind fericită spre alte ceruri.