tac
strig
plâng
râd
îmi fac iluzii
nevoile

din când în când
las și niște urme
care vor fi șterse
de alte urme

ca orice patruped
am un creștet,
o mamă,
un dumnezeu
și câțiva pui
pe post de oglinzi —
făcuți de mine
sau de alții

singura diferență
e că eu
mai am
o lamă
suficient de ascuțită,
un piepten
și un copac
care tace continuu
în mine —

crescând
tot mai înalt
cu fiecare moarte
a sângelui meu…