Prostia în lume se-ntinde ușor
De toți deformată în ceea ce știm;
Ce naște iubirea, dar nimeni nu vede…
Ce spune iubirea, dar nimeni nu crede…

Chiar dacă un sens este unic mereu,
Chiar dacă există un singur pămȃnt,
Chiar dacă-i suspect să devină perfect
Ceva imperfect natural nenăscut

Prostia în lume își ia umbra ei,
Acoperă minți și inimi bolnave
Și nu ne intreabă dacă-n loc de gȃndire,
Am vrea totuși simpla și falsa iubire.