Privesc zi de zi cerul
așteptând să-mi vorbească
Și tace...
Îmi picură în ochi
otrăvuri albastre
Simt cum mă prefac într-un șarpe
incapabil să zboare
doar să târască cu el minunea cerească
Sunt rece blestemat să mă pierd
printre colțuri
nostalgice cercuri