19 octombrie 1995

De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Și frunza ne gâdilă ochiul
Și mărul își sticlește mireasma
Propun să uităm

Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Și-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău

Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem