aș zice să-mi desenezi în podul palmei o inimă
fără săgeți doar singură pentru
atunci când depărtarea ne va chema
să se zbată ca un ochi în cearcănul lunii.

poate noaptea o să ne găsească la pândă
în plină furtună când vântul face prăpăd
între copaci
în noi își face culcuș teama
somnul ne inundă sub cap
cocoșii cu instinctul frânt au ațipit
și zorii curg nedeslușiți de nimeni.

tu vorbește-mi te aud și te văd
suntem împreună și unde nu suntem
decât flacăra care arde în ochi
când ne umilește tăcerea și pe buze
se simte cum seceta crapă pielea și afară
iarna-n delir se joacă cu fulgii.

limpezește clipele adauga-le și grăbește plecarea
spre orașul nostru de munte
unde poți sa-ți aduci timpul înapoi să-l legi
de inima trecutului orgolios

ne vom gândi cum o să fie
pășind prin miezul întâmplărilor zilnice
după o noapte albită de frenezie.