Ca verile de-atunci nu-i nici o vară
Și greierii nu vor să-i mai ascult;
Armura pe castani e tot mai rară,
Regina-nopții a murit de mult...

Toate-mi par
Că dispar
Pe cărări răzlețe,
Eram blonzi,
Vagabonzi
Veche tinerețe!

Nici noaptea ca pe-atunci nu mai e noapte,
Când pajiștea vibra în fa diez,
În aer mirosea a mere coapte,
Iar nucile prindeau în pântec miez...

Toate-mi par
Că dispar
Veche tinerețe,
Eram blonzi,
Vagabonzi
Pe cărări răzlețe!

Și toamna, mi-amintesc, era mai toamnă
Cum n-a mai fost vreodată ca atunci
Bătrână și aristocrată doamnă
Ieșită la plimbare peste lunci...

Că dispar
Toate-mi par
Pe cărări răzlețe,
Vagabonzi,
Eram blonzi
Veche tinerețe!

Chiar iarna, pe atunci, era mai iarnă;
Pe nori venea călare de la Pol,
Troiene peste umeri să ne cearnă,
Sub streșini viscolind în mi bemol...

Toate-mi par
Că dispar
Veche tinerețe,
Eram blonzi,
Vagabonzi
Pe cărări răzlețe!

Și-aș vrea prin pâcla vremii să cutreier
Spre plopii albi din luncile de fum,
Dar nu mai e pe miriști nici un greier,
Nici lunca nu-i, nici plopii nu-s acum...

Toate-mi par
Că dispar
Pe cărări răzlețe,
Eram blonzi,
Vagabonzi
Veche tinerețe!

N.Lunca