Prietene, când cupa-ți este goală,
Îți torn din cupa mea pe jumătate,
Ca rodul viei fără de păcate
Să-ți spulbere și grijă și-ndoială!...

Vor gâlgâi din sticlele brumate
Licori cu vechi arome de migdală,
Ce-n hrube reci, cu bezne ca de smoală,
Dormit-au somnul sub peceți uitate!

Iar după ce vom bea pe deșelate
Simțind în vene strania magie
A limpezimii binecuvântate,

Pășind pe traiectorii spiralate
Vom exclama făcând filosofie:
"-Destinul are căi întortochiate!"

N.Lunca