primăvara întârzia să apară,
duios anestezia morții trecea
și lumea încet încet se trezea
îmbibată de somn și de oameni.

primăvara întârzia să apară
când oameni împovărați de ocară
lătrau pe la colțuri sudălmi si blesteme
cu sete de viață atât de vulgară
purtată de trupuri stinse de vreme.

primăvara întârzia să apară,
iarna era tot mai grea
și inima tot mai ușoară,
primăvara nu mai venea
și totul în jur începea să dispară.

primăvara întârzia să apară
deși în zadar așteptam să răsară
cu o speranță uimită tot mai amară,
înfrânt răstignit de eterna povară
a primăverii ce încă întârzie să apară.