nu știam ce să tai
întâi
să tai slănina
să tai pâinea

pe masa de lemn mâini întinse
mai mici decât bucata de timp
nemișcate în umbra perdelelor

prin crăpătura dintre ferestre cânta dimineața
da
cânta întreagă
peste geamurile gri
cânta
prin ziduri prin ușile lăsate de ploaie

perdeaua oglinzile fata cu mătura din tabloul din colț
rosmarinul din cana de ceai
și-au ridicat fruntea

dincolo de parc s-au ridicat jaluzele
încet foarte încet

pescărușii în dimineața asta nu s-au speriat