Afară e frig, zăpada-ngrozește,
Gerul luptând cu pereții,
Bacovia ar zice: -Violet,
asternut pe aripa vieții.

Degetele sărută tastatura,
Cu toate că-s moarte de frig,
E întuneric, i-o parte din vid
în camera-n care trăiesc.

Þigara se stinge incet,
Murind în agonie,
O privesc și parcă aștept
Să vină un strop de lumină.

În pat, la perete, ești tu
Dormind cu mintea-mbătată,
Iar eu tot aștept însetată
Să vină-n sfârșit o lumină...