Intr-o zi m-am hotarat sa fac ordine in sufletul meu...
Am agatat intr-un cui ruginit de-asteptare
Speranta, Dorul si Iubirea...
Erau cam inghesuite
asa ca Speranta s-a-nvartit putin si s-a asezat pe perete,
iar celelate au devenit sageti rotindu-se in sens trigonometric
cu viteza gandului ranit...
Tac-tic...tac-tic...
Apoi ai aparut tu cu un arc
pe care l-ai incordat si-ai aruncat sagetile Dorului si-ale Iubirii
peste netimp....
Se zvarcoleste vremea in clepsidra,
cautand inceputul...
Dintr-o data, rostogolirea a-ncetat,
si linistea a capatat un nou sens...
Umbra ta porneste din sufletul meu...