Pe patul suferinței mele zac, 
Doar venele-mi mai mișcă tulburate, 
Aștept doar o mișcare să mai fac,
Din neputință să mă-ndrept spre moarte.
E tot pustiu in jur și rece,
Și-o singură culoare: cenușiu, 
Iar timpul parcă vine, dar nu trece.
Ce dată-i azi? Aiurea, nu mai știu!...
Eu mai exist doar, însă nu trăiesc,
Căci viața fără suflet nu există.
Al meu s-a dus în raiul sufletesc.
Sunt doar un nume undeva pe-o listă
Și îmi aștept sfârșitul cărnii mele
Și-aștept ca inima-mi să nu mai bată,
Să-mi moară gândurile, să ma-înec cu ele
Și chinul vieții să se-incheie-odată.