ținea în minte câte un jurnal pentru fiecare vis al ei
și erau puține zilele în care ea nu visa
sau nu inventa câte-un vis
erau în general zilele cele mai ploioase
în care ei beau ceai și pe căni le rămâneau amprentele desenate în sânge

jurnalul ăsta e inima mea
și fiecare zi e o eșarfă colorată și parfumată pe care ea o
abandonează la picioarele mele
rugându-mă să o privesc
și s-o ascult
urlând aproape ca o pradă
(ea hăituia mereu)

era poetul viselor ei
și-n fiecare zi îi îmbrăca conturul într-o eșarfă colorată
să nu se piardă
parfumul ei se transforma în pradă
și parfumul ei era unic

o să adun zilele ăstea într-o carte
o pagină pentru fiecare eșarfă pe care o fluturi spre mine
îmbălsămându-mă
și unghiile tale timide câteodată și colorate
să le umple de lucruri intime și mici blesteme

aproape c-o iubea
și aproape că era fericit
și aproape-l credeam
atunci când citeam cartea și descopeream fiecare vis al ei
și fiecare prăpastie dintre ei
și restul lumii
aproape că vedeam cum visele lui nu mai existau
pentru că visele ei...
*
dar nu
poetul de vise avea visele lui
și câteva femei care își fluturau mătasea peste ochii lui
avea pentru fiecare un jurnal
pentru fiecare câte o eșarfă
și pentru fiecare a împăturit zilele și le-a închis într-o carte
să nu mai fugă
să nu-l mai închidă în cuștile ălea sufocante
*
ultima aproape că n-a mai avut jurnal
erau prea multe zile
și prea multe iubiri
și ochii ei prea blânzi
și trupul lui prea lacom
în casele ălea gotice pe care le adora
peste jurnalul ei și-au pus amprenta sânii alteia
mătasea înca mai strălucește
și foamea lui
*
acum probabil că e aproape fericit
zilele din primul lui jurnal se scriu singure
viața lui pare un cerc imens
care adună laolaltă visele și le contopește
într-o singură viață


# textul are la bază cartea "camiku" - Mihai Curtean și e un fel de reinterpretare - mai mult o interceptare a trăirilor, probabil nu corectă dar personală - a acesteia.