Mi-e tare dor de-o seară blândă
să torc alean la gânduri multe
să stau cu inima la pândă
cu ochii răsfățați de umbre,
să-ntrezăresc lumini de stele
prin florile de pe cerdac
să strecur degete prin ele
ca prin grăunțele-ntr-un sac
s-aud cântări nelămurite
prea sfinții îngeri tropăind
în tinda casei aburite
să sune-o toacă de argint,
abia simțit, abia-n suflare
să creasc-o umbră ca un fus,
abia zărit, abia-n picioare
să-mi bată-n ușă domn Isus…